Informare-documentare

  • Însuşirea terminologiei de specialitate folosite în domeniul energiei.
  • Cunoaşterea modului în care se redactează o lucrare ştiinţifică.

Actual, se consideră că Universul ce ne înconjoară există sub formă de câmp de forţe şi de substanţă (materie). Materia este caracterizată de două mărimi fundamentale: masa (măsură a inerţiei şi a gravitaţiei) şi energia (măsură a mişcării materiei).

  • Teoria lui Planck – Arată că sistemul unităţilor noastre fundamentale este dependent de anumite particularităţi ale sturcturii materiale. Conform relaţiei lui Planck, energia este proporţională cu frecvenţa.
  • Teoria Cuantelor - Albert Einstein a introdus noţiunea de foton şi a dovedit realitatea lor în spaţiul liber, în afara sistemelor emiţătoare sau absorbante de energie ondulatorie. Totuşi, nu a fost convins că teoria cuantelor ar reprezenta un adevăr ştiinţific fundamental. Teoria cuantelor a făcut progrese către o unificare a teoriilor fundamentale.
  • Teoria Kaluza–Klein – Kaluza şi Klein mai adaugă o dimensiune cilindrică la spaţiul tridimensional (devin 5 dimensiuni spaţio-temporale). Se face un prim pas de legătură între fenomenele electromagnetice şi cele gravitaţionale.
  • Teoriile de etalonare – pot fi reformulate după ideea Kaluza–Klein. Saharov a ajuns la concluzia că gravitaţia poate fi doar un fenomen cuantic provenit din energia vidului.
  • Teoriile super-gravitaţiei – spaţiul-timp capătă 7 dimensiuni. Acceleraţia poate fi corelată cu gravitaţia(Einstein) şi cu temperatura. Este posibilă existenţa unor particule care produc la distanţe mici efecte gravitaţionale diferite de cele cu care suntem obişnuiţi.
  • Teoria forţelor slabe – teorie privind unificarea interacţiunilor electromagnetice cu interacţiunea slabă(răspunzătoare de dezintegrările radioactive).
  • Neuronii ultra-reci – au viteză medie foarte mică. Se reflectă total de suprafeţele unor materiale. Este posibilă concentrarea lor în butelii de sticlă, grafit. Ei pot deveni instrumente de investigare a unor procese încă necunoscute, corelate cu proprietăţile cîmpului gravitaţional.
  • Teoria Big-Bang – teorie cosmogonică. Explicaţii. “Clipa zero”. Atribute ale Universului Energiei: veşnicia, sferă al cărui centru este pretutindeni şi circumferinţă nicăieri, prezenţă, creaţie de energii şi de valori, permanenţă, coexistenţă. Weineberg arată cât suntem de departe de cosmogoniile naïve ale mitologiilor dar şi de adevărul ultim, în căutarea permanentă a căruia ne aflăm.
  • Teoria Generală – Deşi ipotetică, forţa generală se consideră a fi unică şi că ar acţiona în condiţii care nu pot fi iniţiate în Universul actual. Se consideră că după perioada “Big-Bang” ar fi existat astfel de condiţii. Odată cu creşterea temperaturii universului, forţa generală s-a divizat în forţa gravitaţională şi ipotetica forţa a marii unificări. Ulterior, aceasta din urmă s-a divizat în forţa tare nucleară şi forţa electroslabă, divizată şi aceasta în forţă slabă nucleară şi forţă electromagnetică.

Conceptul de informaţie nu beneficiază în prezent de o formulare matematică ce ar include informaţia în modelele cosmologice relativiste, spre deosebire de substanţă şi energie. Îşi motivează valabilitatea în două moduri: capacitatea ei de a explica şi capacitatea de a integra într-un sistem armonios toate datele ştiinţifice cunoscute.

  • Universul informaţional – Universul prezintă o evoluţie ciclică., la originea acestui ciclu existând materia, energia şi informaţia.
  • Ciclul universal – elaborarea şi perfecţionare informaţiei care va fi transmisă în ciclul universal următor. Existenţa unui program şi nu a evenimentelor produse aleatoriu.
  • Cauzalitate şi telefinalitate – Determinarea cauzală merge din aproape în aproape, fiecare eveniment fiind explicat prin intervenţia unor cauze precedente. Determinarea telefinalistică leagă eveniment ele în lanţuri lungi, care încep de la originea unui program şi merg până la atingerea unor obiective finale logice.
  • Principiile evoluţiei – principiul conservării informaţiei şi principiul de evoluţie a informaţiei. Din punct de vedere termodinamic şi informaţional numarul ciclurilor universale nu poate fi infinit.
  • MetaUniversul Informaţonal – Sistem informaţional. În acesta ia naştere informaţia primului ciclu universal şi din el se va elibera şi îşi va găsi raţiunea informaţia ultimului ciclu universal.
  • Universul inteligenţei – Apariţia fiinţelor inteligente (omul). Legea de conservare a inteligenţei. Universul inteligenţei are capacitatea de a genera fiinţe inteligente şi de a purta amprenta unor inteligenţe creatoare. Dialectica informaţională arată că există o inteligenţă creatoare şi că trăim într-o lume care are mai multe nivele de organizare a informaţiei şi a inteligenţei.
  • Inteligenţa creatoare – Capacităţile psihologice ale omului sunt orientate spre înţelegerea problemelor fundamentale ale lumii, ale creaţiei. Înţelegând logica creaţiei, omul poate înţelege ceva din inteligenţa creatoare. Omul face legătura între dezvoltarea Cosmosului, evoluţia biologică şi procesele cunoaşterii. Inteligenţa omului se reîntoarce spre inteligenţa creatoare, încercând să-I înţeleagă logica şi să-I îndeplinească obiectivele.

First PagePrevious PageBack to overviewNext PageLast Page

Enter your comment. Wiki syntax is allowed:
E I L E C
 
  • teorie/informare-documentare.txt
  • Ultima modificare: 2018/08/08 23:15
  • (editare externă)